Rezultate secundare (Preexistent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. préexistant)
1. care preexistă; care există înainte de (ceva).
2. (antonime) posterior, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. préexistence)
1. faptul de a preexista; existenţă anterioară.
2. doctrină filozofică sau religioasă care admite existenţa sufletului înainte de cea a corpului, precum şi reîncarnarea sufletelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. albitisation)
1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaţilor în albite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. autoinoculation)
1. infecţie secundară determinată de germeni dintr-un focar infecţios preexistent în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)
1. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclaratif)
2. ton ~ = ton ferm, categoric, sentenţios.
3. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent.
4. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.