Rezultate principale (Prefață):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. préfacer)
1. a scrie prefaţa la o carte.
2. a anunţa (un eveniment).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préface, lat. praefatio)
1. cuvânt la începutul unei cărţi, care conţine lămuriri, explicaţii etc. legate de opera respectivă.
2. ceea ce precedă sau anunţă un eveniment.
Rezultate secundare (Prefață):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (prefaţa + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore)
1. persoană care prefațează o carte; autor de prefețe; prefațier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. exordium)
1. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefaţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. préfacer)
1. a scrie prefaţa la o carte.
2. a anunţa (un eveniment).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)
1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul.
2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acţiunea; (p. ext.) introducere, prefaţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. avertiza)
1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.
2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.
3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (slavon. прѣдъсловиѥ)
1. comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești).
2. (var.) preadislovie, preadoslovie, preaduslovie, predislovie, pridislovie.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pre- + cuvântare)
1. comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață.