Dictionar

Rezultate principale (Prefață):

Prefaţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. préfacer)

1. a scrie prefaţa la o carte.

2. a anunţa (un eveniment).


Prefaţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préface, lat. praefatio)

1. cuvânt la începutul unei cărţi, care conţine lămuriri, explicaţii etc. legate de opera respectivă.

2. ceea ce precedă sau anunţă un eveniment.


Rezultate secundare (Prefață):

Prefațator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (prefaţa + -tor, după fr. préfacier, it. prefatore)

1. persoană care prefațează o carte; autor de prefețe; prefațier.

2. (antonim) postfațator.


Exordiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. exordium)

1. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefaţă.


Prefaţa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. préfacer)

1. a scrie prefaţa la o carte.

2. a anunţa (un eveniment).


Prolog 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)

1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul.

2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acţiunea; (p. ext.) introducere, prefaţă.


Avertizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. avertiza)

1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.

2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.

3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.

4. mustrare, observație.


Predoslovie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (slavon. прѣдъсловиѥ)

1. comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață, precuvântare, introducere în cărțile vechi (bisericești).

2. (var.) preadislovie, preadoslovie, preaduslovie, predislovie, pridislovie.


Precuvântare

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pre- + cuvântare)

1. comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață.

2. cuvântare, discurs.