Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (de- + locuţ/une/ + /t/iv)
1. (despre prefixe) de origine prepoziţională, care formează cuvinte de la locuţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. proclitique)
1. (despre cuvinte; articole nehotărâte, posesive şi prefixe) aşezat înaintea altui cuvânt, neavând accent propriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. productif)
1. care produce (mult), care aduce beneficii.
3. (despre sufixe, prefixe, elemente de compunere etc.) care formează numeroase derivate.
4. (despre conjugări) care se îmbogăţeşte mereu cu noi verbe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (supra1- + prefixare)
1. derivare cu prefixe multiple sau de la teme anterior prefixate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thème, lat., gr. thema, it. tema)
1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică.
2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile.
3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor.
4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt.
5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război.