Dictionar

Rezultate principale (Pregăti.):

Pregăti

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pre- + a găti, cf. lat. praeparare)

1. tr. a aranja (din timp ceva), a face pregătiri în vederea unei acțiuni; a face (ca ceva) fie gata; a prepara.

2. (cu privire la oameni) a instrui, a învăța, a forma.

3. (cu privire la lecții, la materii de examen etc.) a studia temeinic, a-și însuși.

4. (cu privire la elevi) a da lecții, a medita, a prepara.

5. a preveni pe cineva cu privire la o întâmplare, la un eveniment (de obicei neplăcut), a informa treptat, a anunța pe ocolite.

6. (cu privire la mâncări) a prepara, a găti.

7. (expr.) a ~ terenul = a crea condiții prielnice pentru ceva; a încerca vadă, tatoneze dacă o acțiune pe care vrea s-o inițieze are sorți de izbândă.

8. refl. a fi pe punctul de a face ceva; a fi gata de ceva.

9. (var.) (reg.) a pregăta.


Rezultate secundare (Pregăti.):

Pregătire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. pregăti)

1. acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei; pregătit.

2. aranjare din timp; punere la punct, preparare; (la pl.) preparative.

3. instruire, însușire de cunoștințe.

4. ansamblu de cunoștințe (într-un domeniu) de care dispune cineva.

5. (expr.) a avea ~ = a fi bine instruit.

6. (expr.) ~ de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanșarea atacului propriilor trupe.


Alerta

Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.

2. (mil.) a ordona unei formații militare fie pregătită de intervenție.

3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.

4. a atrage atenția, a preveni.

5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.


Aplicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.

2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.

3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.

4. (fig.) aptitudine, talent.


Armat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)

1. înarmat.

2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.

3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.

4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.

5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.

6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Asedia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.

2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța se predea.

3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.

4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.


Aspirantură

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)

1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.