Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)
1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condition, lat. conditio)
1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen.
2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele.
3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii).
4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept.
6. ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)
1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele.
2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.
3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.
4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.
5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. disposition, lat. dispositio)
1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinaţie; vocaţie.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intellectuel, lat. intellectualis)
1. adj. referitor la intelect.
2. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală.