Dictionar

prelat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prélat, lat. praelatum)

1. înalt demnitar al bisericii.
 

prelată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prélart)

1. foaie de pânză deasă și impermeabilă, la acoperirea camioanelor, a diverselor obiecte și materiale.
 

prelatin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prélatin)

1. anterior civilizației și limbii latine.
 

prelatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prélature)

1. titlu, demnitate de prelat.
 

baldachin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc.
 

cardinal 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cardinal)

1. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă.
2. (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu.
3. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.
 

conciliabul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).
2. reuniune a prelaților schismatici.
 

conciliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. concilium)

1. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod.
 

congregație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal
2. ramură a unui asemenea ordin.
3. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase.
4. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.
6. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.
 

elector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électeur)

1. s. m. f. persoană care are dreptul de a participa la o alegere.
2. s. m. (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat.