Dictionar

Rezultate secundare (Prelaţi):

Prelatin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prélatin)

1. anterior civilizaţiei şi limbii latine.


Conciliabul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliabule, lat. conciliabulum)

1. consfătuire secretă între persoane care plănuiesc ceva (nepermis).

2. reuniune a prelaţilor schismatici.


Conciliu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. concilium)

1. adunare de prelaţi catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod.


Congregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrégation, lat. congregatio)

1. (în biserica catolică) ordin monahal

2. ramură a unui asemenea ordin.

3. confrerie din clerici şi laici, în scopul intensificării propagandei religioase.

4. adunare de prelaţi pentru examinarea unor anumite chestiuni, situaţii etc.

5. departament al curiei papale, condus de un cardinal.

6. şedinţă de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă.


Monsenior

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monseigneur, it. monsignore)

1. titlu dat seniorilor feudali (în Apus); titlu de adresare către un nobil.

2. titlu dat unor prelaţi ai bisericii catolice.


Primat 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. primat, lat. primas, + -tis)

1. adj. (despre prelaţi) primul în grad.

2. s. m. primul mitropolit al ţării.


Reverendisim

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. it. reverendissimo, fr. révérendissime)

1. titlu onorific rezervat prelaţilor care dețin un grad superior aceluia de reverend în ierarhia bisericească.