calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schițe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

eminescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.

forcing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. forcing)

1. (sport) preluarea inițiativei de joc; exercitare a unei presiuni asupra adversarului.

negație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. negation, lat. negatio)

1. negare.
2. judecată, propoziție care neagă ceva.
3. semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică).
4. cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții.
5. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării.
6. negarea ~i = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului.
7. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post.

organigramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. organigramme)

1. schemă de organizare (a unei întreprinderi etc.).
2. (inform.) diagramă care reflectă grafic, sugestiv, un proces de preluare ce are loc într-un calculator; logigramă.