Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
1. muşchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale.
3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)
1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. forcing)
1. (sport) preluarea iniţiativei de joc; exercitare a unei presiuni asupra adversarului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. stato lat. status, după fr. état,)
1. instituție suprastructurală, instrument principal de organizare teritorială și administrativă a unei țări.
2. de ~ = care emană de la stat; condus și controlat de stat; referitor la stat.
3. om (sau bărbat) de ~ = persoană cu rol important în conducerea statului; lovitură de ~ = acțiunea rapidă care urmărește răsturnarea regimului politic existent și preluarea, prin forță, a puterii politice de stat de către un grup de persoane; puci.
4. (pl.; în feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite țări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + administrație, cf. fr. autoadministration)
1. conducerea unei diviziuni teritoriale sau instituții care se autoadministrează; local în care se (sau personal care) desfășoară această activitate.
2. preluarea controlului asupra comunităților, grupurilor sociale etc. de către ele însele și nu de către o autoritate externă; autoadministrare.