Dictionar

antă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ante)

1. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu.
 

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.
 

crioconservare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crio- + conservare)

1. tehnică de conservare prin scăderea temperaturii produselor și alimentelor, care prelungește durata lor de valabilitate, iar în funcție de temperaturi, proliferarea microorganismelor și activitățile celulare sunt fie încetinite, fie oprite; conservare prin frig.
 

cronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronicus)

1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată.
2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat.
 

diatremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diatrema)

1. coș vulcanic, rezultat prin expulsii de gaze, care se prelungește la suprafață cu un mic crater.
 

espadon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. espadon)

1. sabie mare și lată a infanteriei germane și elvețiene, cu garda în formă de cruce și cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.
2. pește al cărui maxilar superior se prelungește în formă de sabie; pește-spadă.