Dictionar

Rezultate secundare (Prelungire):

Alonjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.

2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.

3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.


Apendice/apendice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.

2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.

3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.

4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.

5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.

6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Axon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axone)

1. prelungire a neuronului; cilindrax, neurit.


Bulb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.

2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.

3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.


Carenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)

1. parte din coca unei nave, sub apă.

2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.

3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.

4. ieşitură a unui organ, a unui os.

5. prelungire a sternului la păsări.

6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.