agitaţie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
1. mişcare prelungită; clătinare.
2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.