OK
X
prematur, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. praematurus, fr. prémature)
1.
adj.
care
apare
înainte
de
vreme.
2.
adj.,
s.
m.
(copil)
născut
înainte
de
termen.
prematurare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (prematur)
1.
operație
în
procesul
de
fabricare
a
fibrelor
din
viscoză.
prematurație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prématuration)
1.
naștere
prematură
a
unui
copil.
prematuritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prématurité)
1.
faptul,
însușirea
de
a
fi
prematur.
proleptic; prematur
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
prolepticus
2.
FR
proleptique;
prématuré
3.
EN
proleptic;
anticipatory
4.
DE
proleptisch;
vorzeitig
5.
RU
пролептический;
преждевременный;
рaний
6.
HU
proleptikus,
idő
előtti
abortiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)
1.
I.
produs
înainte
de
vreme;
prematur.
2.
care
provoacă
avortul.
3.
(bot.)
oprit
în
dezvoltare
sau
lipsind
complet.
4.
II.
produs
destinat
a
provoca
avortul.
alopecie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)
1.
cădere
prematură
a
părului
(de
pe
cap);
chelie.
2.
absența
congenitală
sau
temporară,
pierderea
totală
sau
parțială
a
părului
de
pe
cap
sau
a
părului
corporal;
peladă.
amniotită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amniotite)
1.
(med.)
inflamație
a
amniosului,
consecință
a
rupturii
premature
a
membranelor
ovulare.
avangardism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Avantgardismus)
1.
orice
artist,
mișcare
sau
operă
de
artă
care
rupe
precedentul
și
este
considerată
inovatoare
și
deschizătoare
de
drumuri;
avangardă.
2.
curent
artistic
care
luptă
împotriva
formelor
și
tradițiilor
consacrate.
3.
atitudine
fals
revoluționară
prin
care
se
recurge
la
măsuri
premature,
care
nu
țin
seama
de
etapa
de
dezvoltare
respectivă.
bronhomalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bronchomalacie)
1.
(med.)
termen
pentru
cartilajul
slab
din
pereții
tuburilor
bronșice,
care
duce
la
dificultăți
de
respirație
(de
obicei,
afecțiunea
afectează
copiii
prematuri);
înmuiere
a
bronhiilor.
desinapsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. désynapsis)
1.
separare
(prematură)
a
cromozomilor
omologi
după
împerechere
în
cursul
meiozei.