Dictionar

prematur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. praematurus, fr. prémature)

1. adj. care apare înainte de vreme.
2. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen.
 

prematurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (prematur)

1. operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză.
 

prematurație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prématuration)

1. naștere prematură a unui copil.
 

prematuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prématurité)

1. faptul, însușirea de a fi prematur.
 
 

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
 

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
 

amniotită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amniotite)

1. (med.) inflamație a amniosului, consecință a rupturii premature a membranelor ovulare.
 
 
 

desinapsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désynapsis)

1. separare (prematură) a cromozomilor omologi după împerechere în cursul meiozei.