Dictionar

Rezultate principale (Premerge):

Premerge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (pre- + merge)

1. a preceda.


Rezultate secundare (Premerge):

Premergere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (premerge)

1. faptul de a premerge, de a exista sau a avea loc înainte; precedare.


Preceda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. précéder, lat. paecedere)

1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge.

2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spaţiu).


Premodern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prémoderne)

1. care premerge epocii moderne.


Subclimax

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. subclimax)

1. stadiu în evoluţia unei formaţiuni vegetale care premerge stadiului de climax (3).


Transcendental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transcendantal)

1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă.

2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoaşterii) care premerge experienţei şi o condiţionează.


Premergere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (premerge)

1. faptul de a premerge, de a exista sau a avea loc înainte; precedare.


Precedere

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (preceda)

1. întâmplare anterioară, producere sau desfășurare anterioară; premergere, precedare.