Dictionar

Rezultate secundare (Premergător):

Premergător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + mergător)

1. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor.


Antebelic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ante- + lat. bellicus „de război”)

1. care ține de perioada de dinainte de război.

2. premergător unui război.

3. (antonim) postbelic.


Precedent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)

1. adj. premergător, anterior.

2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.

3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.


Precedenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)

1. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent.

2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri.


Prodromic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prodromique, it. prodromico)

1. premergător, care anunţă ceva; simptomatic.

2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice.