Rezultate secundare (Premergător):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + mergător)
1. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ante- + lat. bellicus „de război”)
1. care ține de perioada de dinainte de război.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. précédent, lat. praecedens)
1. adj. premergător, anterior.
2. s. n. fapt, caz anterior care serveşte ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedenţă.
3. fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
1. faptul de a preceda în timp sau în spaţiu; precedent.
2. caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziţii, a unei hotărâri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prodromique, it. prodromico)
1. premergător, care anunţă ceva; simptomatic.
2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice.