Dictionar

Premisă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prémisse, lat. praemissa)

1. punct de plecare al unei acţiuni, argumentaţii etc.

2. idee de bază.

3. fiecare dintre primele două judecăţi ale unui silogism, din care se deduce concluzia.


Antecedent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.

2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.

3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.

4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.

5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.

6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.

7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.

8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.

9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.


Asumpţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assomption, lat. assumptio)

1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.

2. (log.) premisă minoră.


Episilogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épisyllogisme)

1. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism).


Expoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exposition, lat. expositio)

1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc.

2. spațiul amenajat.

3. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului.

4. premisa majoră a unui silogism.

5. (geol.) direcție către care este orientat un versant.


Major, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majeur, major, lat. maior)

1. (despre oameni) ajuns la majorat.

2. principal, de mare importanță.

3. caz de forță = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva facă un anumit lucru.

4. (muz.) mod ~ sau gamă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).

5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă = premisa care conține termenul major.


Minor, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. mineur, lat. minor)

1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat.

2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab.

3. (muz.) mod ~ sau gamă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII).

4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă = premisa care conține termenul minor.