Dictionar

hieratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hiératique, lat. hieraticus, gr. hieratikos)

1. referitor la lucruri sfinte.
2. de preot, preoțesc.
3. scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate).
4. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat.
 

prezbiter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. presbytos, fr. presbytère)

1. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici).
 

sacerdotal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis)

1. de preot, preoțesc.
2. solemn, grav.
 

sacerdotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. sacerdotalism)

1. caracter sacerdotal.
2. (peior.) credință în harul preoțesc sau în importanța preoțimii.
 

păstoricesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (păstor + -icesc)

1. care aparține preotului, referitor la preot; preoțesc.