Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. préparatifs)
1. set de aranjamente făcute pentru a pregăti un eveniment, o acțiune; pregătiri (în vederea reuşitei unei acţiuni); preliminarii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. disposition, lat. dispositio)
1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii să facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinaţie; vocaţie.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. préliminaire)
1. I. care precedă sau pregăteşte o acţiune, un fapt; (prin ext.) prealabil.
2. II. etapa de introducere sau pregătire pentru ceva mai important.
3. (pl.) ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative.
4. etapă competiţională în care sunt selecţionaţi participanţii pentru faza finală a unei întreceri sportive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. pregăti)
1. acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei; pregătit.
2. aranjare din timp; punere la punct, preparare; (la pl.) preparative.
3. instruire, însușire de cunoștințe.
4. ansamblu de cunoștințe (într-un domeniu) de care dispune cineva.
5. (expr.) a avea ~ = a fi bine instruit.
6. (expr.) ~ de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanșarea atacului propriilor trupe.