Parte de vorbire: s.
Origine: (lat diplasiasmus, gr. diplasiasmos)
1. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziţia în înainte de vocală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. supinum, fr. supin)
1. mod verbal nepersonal precedat de prepoziţia de sau la, care exprimă acţiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adducere)
1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).