Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prescrire)
1. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav.
2. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. decriminalization)
1. prescriere a unor pedepse minime pentru ilegalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pharmacographie)
1. ramură a farmacologiei care stabileşte normele de prescriere a medicamentelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. indiquer, lat. indicare)
1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala.
2. a recomanda, a prescrie (un tratament).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prescriptible)
1. (jur.) care se poate prescrie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recommander)
1. tr. a sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva).
2. a-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva).
3. a propune, a indica pentru un post.
4. a face prezentările.
5. refl. a se prezenta (cuiva); a face cunoștință.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. strepitoso)
1. (muz.) indicație folosită pentru a prescrie o execuție extrem de tare și rapidă; zgomotos, gălăgios.