Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prescription, lat. prescriptio)
1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.
3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acquisitif)
1. referitor la achiziţie; care permite o achiziție.
2. (vorbind de o prescripție) care permite de a deveni proprietar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automédication)
1. practica de a lua medicamente din proprie iniţiativă, fără prescripţie medicală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. prescrire)
1. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav.
2. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. prescriptive)
1. (jur.) referitor la prescripţie, la aplicarea unor norme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recommandation)
1. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. reţept)
2. indicație pentru prepararea unei mâncări sau băuturi.
3. (chim.) ansamblu de indicații pentru obținerea unui anumit produs.
4. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații.
5. (fig.) formulă stereotipă; șablon.
6. sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol.