abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.

entimemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthymème, gr. enthymema)

1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit.
2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii.

epicheremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épichérème, lat. epicherema)

1. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă.

normă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. norme, lat., rus. norma)

1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz.
2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica.
3. criteriu de apreciere.
4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp.
5. ~ de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs.
6. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar.
7. (mat.) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe.

parafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraphe)

1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură.
2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva.

promptuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. promptuaire)

1. (livr.) manual prescurtat.