Parte de vorbire: adj.
Origine: (pre- + statal)
1. anterior existenţei statului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fonction, lat. functio)
1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă.
2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție.
3. (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
4. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale.
5. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă.
6. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile.
7. a fi în ~ de... = a depinde de...
8. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lohn)
1. plată pentru munca prestată; salariu, leafă.
2. ceva cu care cineva poate fi recompensat pentru o realizare, efort et cetera; răsplată, recompensă.
3. contract de ~ = contractul prin care un producător, numit executant, se obligă să execute contra cost un produs la comanda unui beneficiar, numit ordonator, pe baza documentației tehnice puse la dispoziție de acesta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. remise)
1. partidă de șah în care cei doi jucători consimt reciproc la un rezultat de egalitate.
2. formă de retribuire a muncii sub formă de cotă procentuală în funcție de munca prestată și rezultatele obținute.
3. operație financiară de achitare a unei datorii în străinătate prin transmiterea către un creditor a unui document de plată.
5. clădire destinată pentru adăpostirea (auto)vehiculelor rutiere, mașinilor agricole, locomotivelor etc.
6. pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rétribuer, lat. retribuere)
1. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rétribution)
1. plată în bani pentru o muncă prestată; salariu, remuneraţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. service, lat. servitium)
1. acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva.
3. a fi (sau a se pune) în ~l cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de ~ = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar.
4. secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc.
5. (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale.
6. ~ militar = stagiu militar; ~ comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare.
8. a face un rău ~ cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere.
9. scară de ~ = scară secundară într-un imobil.
10. succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor.
11. ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale.
12. garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă.
13. ~ divin = slujbă religioasă.
14. (sport) punerea în joc a mingii.