Rezultate principale (Prestigiu,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prestige, lat. prestigium)
1. autoritate morală deosebită, vază, consideraţie.
Rezultate secundare (Prestigiu,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorité, lat. auctoritas)
1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziţii, de a impune ascultare.
2. organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii.
3. reprezentant al acestei puteri.
4. influenţă, ascendent, prestigiu.
5. cel care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu; somitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charismatique)
1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.
2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume şi prestigiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. dignitas, fr. dignité)
1. calitatea de a fi demn; prestigiu.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dignité, lat. dignitas)
1. prerogativă sau prestigiu inalienabil de care se bucură cineva și care impune respectul celorlalți; demnitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.