Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. présupposer)
1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti.
2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (presupune)
1. faptul de a presupune; supoziţie, ipoteză.
2. lucru admis în prealabil ca adevărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assomption, lat. assumptio)
1. (fil.) actul de a asuma, de a presupune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beat)
1. /bit/ adj. inv. care aparţine beatnicilor.
2. s. n. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri.
3. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii.
4. (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bitematismo, fr. bithématisme)
1. principiu de compoziţie care presupune existenţa a două teme diferite ca profil şi tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)
1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capital, germ. Kapital)
1. relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivităţii şi rentabilităţii muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliştilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă.