Dictionar

preterițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prétérition, lat. praeteritio, omisiune)

1. figură retorică prin care se declară că nu se va vorbi despre un lucru, amintit totuși în expunere; pretermisie, paralipsă.
 

paralipsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paralipse, gr. paraleipsis)

1. preterițiune.
 

pretermisie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praetermissio, fr. prétermission)

1. preterițiune.