anticonstituțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticonstitutionnel)

1. care încalcă prevederile constituției.

autoabrogare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + abrogare)

1. abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.

colegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică.
2. organ de conducere colectivă și de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărți etc., a unei întreprinderi sau instituții.
3. corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesie sau aceeași demnitate.
4. (jur.; în unele țări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
5. ~ de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina și morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetățenii cu aceeași avere sau cu același rang social.
8. instituție de învățământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacție = organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție.

deroga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déroger, lat. derogare)

1. a se abate de la prevederile unui act normativ, ale unui statut sau convenții în baza unui act de aceeași natură.

semilegal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (semi- + legal)

1. conform numai parțial cu prevederile legii, în spiritul legilor.

suprabugetar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (supra- + bugetar)

1. care nu este prevăzut în (sau plătit din) buget; peste prevederile bugetare; extrabugetar.