Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. augur)
1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul şi măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auspicium, fr. auspice)
1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor şi cenzorilor).
3. (rar) protecţie.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. hydromantia, fr. hydromancie)
1. pretinsă artă de a prevesti viitorul prin cercetarea apei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. météoromancie)
1. pretinsă artă de a prevesti viitorul pe baza observării fenomenelor meteorologice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédiction, lat. praedictio)
1. operaţie raţională de anticipare a unui eveniment sau fenomen; previziune.