previziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prévision, lat. praevisio)

1. prevedere, anticipare a evoluției evenimentelor ce urmează să se producă, folosind analiza științifică sau judecând în baza unei experiențe de viață; prognoză.
2. enunțare a unei judecăți, a unei teorii care se bazează pe previziune.

diagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnostic, gr. diagnostikos)

1. determinarea de către medic a unei boli pe baza manifestărilor clinice și de laborator; diagnoză.
2. (fig.) previziune, ipoteză pornind de la anumite semne.

FUTURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. futuro-, cf. lat. futurus „care va fi, viitor”)

1. „viitor, previziune”.

giromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyromancie)

1. previziune făcută de cineva care se învârtește într-un cerc până amețește și cade pe una dintre literele înscrise în jurul cercului.

orizont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. horizon)

1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească.
2. cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație.
3. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual.
4. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice.
5. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține.
6. totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel.
7. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație.
8. (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite.
9. fundal (în teatru, în pictură etc.).
10. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului.

predicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prédiction, lat. praedictio)

1. operație rațională de anticipare a unui eveniment sau fenomen; previziune.
2. prevestire; profeție.

preștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. préscience)

1. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității.