aculeat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu țepi; ghimpos, țepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.

caz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)

1. împrejurare, situație, circumstanță.
2. ~ de conștiință = împrejurare în care cineva este silit să procedeze altfel decât îi dictează conștiința.
3. a face ~ de ceva = a considera ceva (exagerând) foarte important; a face ~ de cineva = a exagera calitățile, meritele cuiva.
4. întâmplare, eveniment, accident (petrecut pe neprevăzute).
5. (med.) individ care reprezintă o situație exemplară.
6. fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcții sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului.

cercopitecide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. cercopithécidés)

1. (zool.) familie de maimuțe superioare prevăzute cu pungi faringiene, unde ascund hrana, și coada neprehensilă, cuprinzând cercopitecul, pavianul și magotul; (la sg.) maimuță din această familie.