Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coprésident)
1. preşedinte care îndeplineşte această funcţie împreună cu altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. président, lat. praesidens)
1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizaţie de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei şedinţe, unei comisii etc.
3. şeful statului în unele republici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.
4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chairman)
1. preşedinte (al unei şedinţe).
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coprésident)
1. preşedinte care îndeplineşte această funcţie împreună cu altul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. péronisme, cf. Juan Peron, om politic argentinian)
1. doctrina politică a președintelui argentinian Juan Peron, sau a soției sale Eva Duarte de Peron, și a succesorilor acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. présidentiel)
1. de președinte, care emană de la un președinte; prezidenţial.