Dictionar

prețios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso)

1. care reprezintă o valoare; scump.
2. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat.
 

prețiosism

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (prețios + -ism)

1. prețiozitate.
 

bibliofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibliophile)

1. s. m. f. iubitor, colecționar de cărți prețioase, rare.
2. adj. (despre cărți, ediții) rar și prețios; realizat în condiții grafice deosebite.
 

bombastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. bombastisch)

1. (despre stil, cuvinte) prețios; emfatic.
 

crisohedonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrysohédonisme)

1. curent de idei care susținea că omul poate rezolva orice problemă economică cu ajutorul aurului, idealul unei societăți sau țări fiind de a avea cât mai mult metal prețios.
 

cultist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cultiste)

1. I. referitor la cultism.
2. care adoptă cultismul; de cultism.
3. se spune despre un scriitor cu un stil prețios și bogat, care aparține cultismului.
4. II. poet, autor ale cărui opere sunt impregnate de cultism.
5. adept al cultismului.
 

diademă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diadème, lat. diadema)

1. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice.
2. obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii.
 

ebenist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ébéniste)

1. tâmplar specializat în placarea mobilei.
2. persoană care face mobilier din abanos sau lemn prețios; (prin ext.) tâmplar de mobilă fină.
3. persoană care confecționează sau vinde obiecte din lemn de abanos.