abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.

aconta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.

augmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. augmentation)

1. acțiunea de a augmenta; rezultat al acestei acțiuni; augmentare.
2. (în special) creșterea salariului sau a prețului.
3. (var.) (înv.) augmentațiune
4. (antonime) diminuare, micșorare, scădere.

cadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cadenza, fr. cadence)

1. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări.
2. în ~ = cu mișcări uniform repetate.
3. frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea.