Dictionar

Rezultate secundare (Pricepe.):

Pricepere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pricepe)

1. acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei.

2. capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; (prin ext.) judecată, inteligență.

3. facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere.

4. totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie.

5. capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; îndemânare, abilitate.

6. (var.) (înv.) precepere.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Atehnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + tehnic)

1. care nu se pricepe la tehnică; care nu are talent la tehnică; antitehnic.


Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.


Concepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.

2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.

3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.

4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.