Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
1. titlu ştiinţific conferit doctoranzilor în urma susţinerii examenelor şi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu ştiinţific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activităţi ştiinţifice îndelungate şi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, din ţară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul ştiinţei, tehnicii şi culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei şi umanităţii.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (curvă + aleasă)
1. (în poezia populară) curvă de lux, frumoasă și pricepută; curvuleasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (escamota)
1. care a fost făcut să dispară printr-o manevră pricepută; care a fost ascuns; care a fost luat pe furiș.
2. care a fost disimulat; care a fost falsificat.
3. (despre dificultăți) evitat cu abilitate printr-un subterfugiu.
4. (despre trenul de aterizare al unui avion) care a fost supus escamotării, retras în fuzelaj.