Rezultate secundare (Pricinuit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causateur)
1. care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva; pricinuitor, provocator.
Parte de vorbire: s. n.
Origine: (lat. delirium tremens)
1. boală pricinuită de alcoolism şi caracterizată prin delir însoţit de tremurul nervos al feţei şi al membrelor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. troianus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia.
3. calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății; b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deochea + -ătură)
1. efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochi.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (ustura + -eală)
1. durere usturătoare pricinuită de o înțepătură, de o arsură, de un miros înțepător et cetera; usturime, usturătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndolia)
1. durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite.
2. îmbrăcare cu haine de doliu.