Dictionar

ditiramb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)

1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mișcări ritmice și prin aclamații rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
 

gratula

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari)

1. a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări et cetera; a (se) felicita.
 

Saturnalii

Parte de vorbire:  s. f. pl.  
Etimologie: (lat. Saturnalia, fr. Saturuales)

1. sărbători închinate zeului Saturn, cu prilejul terminării muncilor agricole, caracterizate prin bucurie și libertate absolută, când sclavii se considerau egali cu stăpânii lor.
2. (sg.) dans cu caracter obscen cu ocazia acestor sărbători; (p. ext.) dans zgomotos.
3. petrecere desfrânată, orgie.
 

tedeum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. Te Deum /laudamus/)

1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne.
2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie.
 

însurăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (însura + -ăciune)

1. căsătorie a unui bărbat; însurătoare.
2. ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii; nuntă.