prim, -ă
Parte de vorbire: num. ord., adj.
Etimologie: (lat. primus)
Etimologie: (lat. primus)
1. num. ord., adj. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii.
2. (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite.
3. cel mai bun; cel mai însemnat etc.
4. de ~ rang = de calitate superioară.
5. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.
6. ~-ministru = premier.