Dictionar

Rezultate secundare (Prim,):

Prim, -ă

Parte de vorbire: num. ord., adj.
Origine: (lat. primus)

1. num. ord., adj. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii.

2. (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite.

3. cel mai bun; cel mai însemnat etc.

4. de ~ rang = de calitate superioară.

5. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă.

6. ~-ministru = premier.


PRIM-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. prim-, cf. lat. primus)

1. „primul”.


Prim-balerin

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. primo balerino)

1. primul balerin al unui balet.


Prim-ministru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (prim + ministru)

1. persoană care conduce guvernul unei țări; cancelar, premier, șef de guvern.

2. președinte al Consiliului de Miniștri.


Prim-plan

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. premier plan)

1. (cinem.) cadru în care interpreţii sunt filmaţi de aproape.


Prima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. primer)

1. a avea întâietate, a fi pe primul plan.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.