Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. homo sapiens, omul inteligent)
1. individ din ordinul primatelor, socotit de Linné ca tip al speciilor umane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Primatologie)
1. studiu ştiinţific al primatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. tana)
1. mamifer insectivor, din ordinul primatelor, care trăieşte în Sumatra şi Kalimantan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tupaïa)
1. mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veveriţa, din Asia de sud-est, Indonezia şi Filipine.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (maimun + -că)
1. mamifer din ordinul primatelor, cu structura corpului asemănătoare cu cea a omului, posedând un deosebit spirit de imitație; maimuță, (reg.) maimun.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. maimú, turc. maymun)
1. (zool.) mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, cu fața adesea glabră și caracterizat printr-un creier dezvoltat și membre lungi care se termină prin degete.
2. (fig., depr.) persoană care obișnuiește să imite pe alții; cel care copiază gesturile, cuvintele, acțiunile, stilul cuiva, care se maimuțărește; imitator.
3. (depr.) persoană urâtă, ale cărei particularități fizice le evocă pe cele ale maimuței.