Rezultate secundare (Primatul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicisme)
1. confesiune creştină care recunoaşte primatul şi infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credinţă, purcederea Sfântului Duh şi de la Dumnezeu-fiul (filioque), existenţa purgatoriului etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émétique, lat. emeticus)
1. tartrat de antimoniu şi de potasiu, folosit la imprimatul şi vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor şi în medicină, ca vomitiv.
2. (prin extensie) orice medicament cu proprietăți vomitive.
3. (var.) emetica, (înv.) emeticon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irrationalisme)
1. concepţie care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoaşterii lumii pe cale raţională, postulând primatul revelaţiei, intuiţiei, trăirii etc. asupra cunoaşterii raţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-thomisme)
1. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma d’Aquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (trăire + -ism)
1. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale.