Dictionar

Rezultate secundare (Prime):

Primejdiitor, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdii + -tor)

1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.


Primejdios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (primejdie + -os)

1. care pune în primejdie, care prezintă o primejdie sau o amenințare, (despre persoane) care poate face mult rău; periculos.

2. (anton.) neprimejdios.


Primejduicios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdui + -icios)

1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.

2. (var.) (înv.) primejduincios.


Primejduitor, -oare

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdui + -tor)

1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.


Primet

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. primus, după dublet)

1. primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Acropetal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).

2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.

3. cu petala ascuţită.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.