Rezultate secundare (Prime):
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdii + -tor)
1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (primejdie + -os)
1. care pune în primejdie, care prezintă o primejdie sau o amenințare, (despre persoane) care poate face mult rău; periculos.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdui + -icios)
1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.
2. (var.) (înv.) primejduincios.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (primejdui + -tor)
1. care (prezintă sau) poate prezenta o primejdie pentru cineva sau ceva; primejdios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. primus, după dublet)
1. primul exemplar dintr-o carte intrat în bibliotecă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. akropetal, lat. acropetalis)
1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.