Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bon)
1. dovadă, înscris care autorizează pe deţinător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.
2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. circonvallation)
1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. etouffer)
1. a opri respirația cuiva, împiedicând plămânii acestuia să primească aer; a sufoca.
2. a provoca moartea prin împiedicarea respirației, fie printr-o strângere puternică a gâtului, fie prin astuparea nasului și a gurii; a sufoca.
3. (sericicultură) a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoşile destinate filării, prin introducerea gogoşilor într-un cuptor special.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. masquer)
1. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască.
2. tr. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea.
3. a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla.
4. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava.
5. a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt.
6. a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele.
7. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. recepteur)
1. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.).
2. s. n. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă.
3. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon.
4. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare.
5. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos.
6. s. m. f. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor.
7. cel care primește sânge de la un donator.