Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. externat)
1. externare.
2. şcoală în care nu se primesc decât elevi externi.
3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenţilor în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. salon)
1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri.
2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc.
3. sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși.
4. cenaclu literar, artistic, filozofic etc.
5. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului.
6. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital.