Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)
1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.
2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. boursier)
1. adj., s. m. f. (elev, student, cercetător etc.) care primeşte o bursă1 (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadeau)
1. ceea ce se primeşte sau se oferă în dar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchumène)
1. adult care primeşte învăţătura religioasă în vederea botezului (în creştinismul primitiv).