Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonification)
1. bonificare.
2. compensaţie în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.
3. (sport) avantaj constând din îmbunătăţirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasaţi, într-o competiţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)
1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créole)
1. om de rasă albă, urmaş al primilor colonişti europeni în America Latină sau în coloniile intertropicale (Antile).
2. (s. f.) limbă mixtă provenind din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen, vorbită de creoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nazaréens)
1. pl. denumire dată de evrei primilor creştini.
2. adepţi ai unei secte de fanatici creştini din Ungaria şi SUA.
3. grup de pictori germani instalaţi la Roma la începutul sec. XIX, care se inspirau din idealismul naiv al primitivilor italieni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. paléochrétien)
1. referitor la începuturile creştinismului.
2. artă ~ă = arta primilor creştini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme dovedesc legături profunde cu arta de tradiţie elenistică (picturi relativ rudimentare, scene şi motive pătrunse de un întreg simbolism).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pélasgien)
1. (istorie) legat de pelasgi, nume dat primilor locuitori ai Greciei; pelasgic.