Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allotrophique)
1. (biol.; despre organisme) care foloseşte substanţele organice sintetizate.
2. (despre flori) cu adaptare redusă pentru primirea insectelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quittance)
1. înscris prin care se atestă primirea unor sume de bani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)
1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dispatcher)
1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ şi centralizat mersul producţiei într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor şi al altor mijloace de transport în comun pe o porţiune anumită a liniei, repartiţia energiei electrice etc.
2. funcţionar care asigură primirea şi repartizarea vizitatorilor în hoteluri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. honneur)
1. s. n. semn exterior de cinstire, de stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate.
2. (mil.) a da ~ul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face ~urile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă.
3. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri.