Rezultate principale (Principal;):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT principalis
4. DE hauptsächlich
6. HU fő, elsődleges
Rezultate secundare (Principal;):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE primär; vornehm; vorzüglich
5. RU первичный; rлaвный
6. HU elsődleges, alapvető, eredeti ősi, kezdetleges; fő
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. principal, lat. principalis)
1. adj. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte.
2. în ~ = în special, mai ales.
3. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care nu depinde gramatical de altă propoziție dintr-o frază.
4. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. principalement, it. principalmente)
1. într-un mod principal, mai presus de toate; în primul rând; mai ales.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abaţii.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acladium)
1. axă principală neramificată a unei inflorescenţe, cu antodiul terminal.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.