decapita
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. décapiter)
Etimologie: (fr. décapiter)
1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului.
2. a separa capul bovinelor de corpul lor la abator.
3. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc.