Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. petitio principii)
1. (log.) raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea teză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)
1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alogique)
1. care este străin de principiile și regulile logicii; fără logică, ilogic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)
1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacadémique)
1. care contravine normelor și convențiilor stabilite de instituțiile academice; contra principiilor academice.